De ce este utilizat LEI în SUA
În Statele Unite, codul LEI este utilizat în situațiile în care activitățile unei companii implică tranzacții financiare reglementate sau utilizarea unor servicii financiare profesionale. LEI nu a fost creat ca identificator general al companiilor și nici ca substitut pentru un registru al comerțului. Scopul său este de a permite procesarea tehnică corectă a tranzacțiilor financiare în situațiile în care raportarea tranzacției este obligatorie.
Abordarea din SUA este una practică: LEI se aplică atunci când un furnizor de servicii financiare trebuie să transmită date despre o tranzacție și atunci când este necesară identificarea unică a unei entități juridice în acest scop. Dacă o astfel de obligație nu apare, nu este nevoie de un LEI.
Pentru o imagine de ansamblu mai amplă asupra reglementărilor, consultați ghidul nostru detaliat despre Codul LEI în SUA: Ce trebuie să știți.În ce situații LEI devine efectiv necesar în SUA
LEI devine necesar în Statele Unite atunci când o companie participă la tranzacții financiare care fac obiectul unor cerințe de raportare. Aceasta se referă în principal la situațiile în care tranzacția este executată sau intermediată de un furnizor de servicii financiare reglementat.
Situațiile tipice includ:
– tranzacții cu instrumente derivate și swap
– tranzacții instituționale sau profesionale cu titluri de valoare
– tranzacții pe platforme de tranzacționare reglementate
– tranzacții pe care o bancă sau un broker trebuie să le raporteze în nume propriu
În astfel de situații, LEI nu este o opțiune facultativă. Dacă lipsește codul LEI, furnizorul de servicii nu poate finaliza corect tranzacția în cadrul propriilor sisteme.
Cine impune de fapt această cerință?
În SUA, cerința privind LEI nu vine, de obicei, direct de la autoritatea de reglementare către antreprenor. Cerința apare indirect, prin intermediul furnizorilor de servicii financiare.
Autorități de reglementare precum Commodity Futures Trading Commission (CFTC) și Securities and Exchange Commission (SEC) impun obligații de raportare băncilor, brokerilor și platformelor. Acești furnizori de servicii sunt responsabili pentru asigurarea corectitudinii și conformității datelor privind tranzacțiile.
Dacă un raport trebuie să includă un identificator de entitate juridică, furnizorul de servicii trebuie să îl obțină de la client înainte de executarea tranzacției. În practică, acest lucru înseamnă că LEI este solicitat de bancă sau de broker, nu de autoritatea de reglementare.
Legea Dodd-Frank și obligațiile de raportare
În Statele Unite, utilizarea practică a LEI derivă în principal din Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act. Această lege a introdus obligații de raportare a tranzacțiilor financiare pentru bănci, brokeri și platforme de tranzacționare. Legea nu impune direct companiilor obținerea unui LEI. În schimb, obligă furnizorii de servicii să transmită date corecte și lipsite de ambiguitate privind tranzacțiile reglementate.
Pentru a face acest lucru, furnizorul de servicii trebuie să poată identifica exact ce entitate juridică a efectuat tranzacția. LEI este sistemul global de identificare a entităților juridice, administrat de Global Legal Entity Identifier Foundation (GLEIF) și este utilizat ca identificator standard pentru îndeplinirea acestei cerințe. Din acest motiv, băncile și brokerii solicită un LEI înainte de executarea unei tranzacții – nu la discreția lor, ci pentru a respecta obligațiile legale de raportare.
De ce o bancă sau un broker solicită un LEI
Pentru o bancă sau un broker, LEI nu este o chestiune de comoditate pentru client, ci de responsabilitate proprie în materie de reglementare. Dacă nu pot raporta corect o tranzacție, problema este de partea lor, nu a clientului.
Din acest motiv, cerința privind LEI nu este amânată. Dacă este necesar un LEI, acesta este solicitat înainte de executarea tranzacției. Dacă LEI lipsește sau nu este valid, furnizorul de servicii nu poate permite tranzacția în sistemul său, pentru că nu își poate îndeplini obligația de reglementare.
Din perspectiva antreprenorului, acest lucru poate părea o cerință neașteptată sau „ascunsă”, dar nu există o decizie separată direcționată către companie. Ea rezultă din obligația furnizorului de servicii de a raporta corect tranzacția.
Cum apare LEI în practică pentru un antreprenor
Pentru un antreprenor, nevoia de a obține un LEI apare de obicei în mod foarte concret. Furnizorul de servicii comunică faptul că este necesar un cod LEI pentru executarea tranzacției. Nu urmează explicații suplimentare sau procese separate.
LEI nu este utilizat în activitățile curente ale companiei, în facturare sau în contracte. Este solicitat doar atunci când activitatea unei companii atinge nivelul tranzacțiilor financiare pentru care raportarea este obligatorie.
Dacă o companie nu operează în astfel de cadre, nevoia de a obține un LEI poate să nu apară niciodată. Dacă activitatea se schimbă, cerința privind LEI apare într-o tranzacție concretă, nu ca o regulă abstractă.
Tranzacții internaționale și transfrontaliere
Pentru companiile din SUA, nevoia de a obține un LEI apare frecvent și în cadrul tranzacțiilor internaționale. Dacă o tranzacție este executată printr-o bancă sau o platformă care operează în mai multe jurisdicții, LEI este utilizat de obicei ca standard tehnic comun.
În astfel de cazuri, cerința privind LEI nu decurge direct din legislația SUA, ci din faptul că furnizorul de servicii trebuie să trateze aceeași tranzacție în cadrul mai multor sisteme de reglementare. LEI permite furnizorului de servicii să gestioneze aceeași tranzacție în mai multe cadre de reglementare, fără excepții separate sau controale manuale.
Concluzie
În Statele Unite, LEI nu este o cerință generală pentru companii. Totuși, în multe contexte financiare, este practic inevitabil. Nevoia de a obține un LEI nu apare din simpla existență a unei companii, ci din activitățile pe care aceasta le desfășoară.
LEI nu este solicitat unui antreprenor ca regulă abstractă. Este solicitat de bănci și de furnizorii de servicii financiare atunci când nu își pot îndeplini obligațiile de reglementare fără el. Odată atins acest prag, LEI devine o condiție obligatorie pentru executarea tranzacției.
În contextul american, LEI este un instrument practic care apare doar atunci când activitățile unei companii ating nivelul tranzacțiilor financiare reglementate. Odată atins acest prag, LEI nu mai este opțional.
Dacă compania dumneavoastră a atins acest prag, puteți înregistra sau reînnoi codul LEI aici.